AMINTIRI COLUMBOFILE

Cand vorbim de amintiri aruncam o privire in trecut,care nu tine loc de prezent,dar prezentul poate hotara viitorul.Sincer,sunt impins spre acelea care mi-au lasat un gust amar,produs de o grupare nesemnificativa si care m-au determi-nat sa rascolesc o parte din imaginile ce trebuiau sa ramana prafuite…..dar ma straduiesc sa am suport pentru tot ce astern pe hartie.

Fiecare a plecat in ucenicia columbofila de la ceva,iar la timpul cand am inceput nu am inteles ce inseamna sa monitorizezi un crescator sau o crescato-rie.Am pus urechea si am luat lucrurile brute asa cum sunt si asta ma costat timp pentru ca nu am batatorit curtile celor cu rezultate (cum nu o fac nici acum) dar daca totusi am ajuns undeva am incercat sa reproduce si apoi sa incerc urmasii.

Greseala pe care cred ca multi o fac e ca din pasarile achizitionate,fara a sti mare lucru de ele si de alti factori determinanti,acestea sunt introduse in  cos (in special cadourile).Cum la multi parca le este frica ca vor muri maine,ii auzi spunand “ii zbor pana la capat”.Deregula nu se ajunge pana acolo si anual o iau de la zero.Fac referinta expresa la pasarile oferite cadou pentru a lucra.De regula acestia ii zboara si raman cu unul sau nici unul,dar sigur in curand ajungi in varful unei penite ori ponegrit si injurat in toate felurile.Atunci intelegem mai bine ca multi au oferit un talant pe mana cui nu trebuie sau chiar pasarea sa nu fi avut calitate.Aici iar este de discutat si zic ca cel mai intelept lucru e sa taci si sa nu iti bagi nasul in prea multe crescatorii,pentru ca fiecare are legea ei.Ce mi-a fost de mare ajutor a fost tocmai articolul “De ce am ramas columbofil” caruia i-am gasit esenta,motiv pentru care mi-am permis sa-l republic pentru ca din pacate,asa se intampla in viata,nu ne pasa de semenii nostril.

Imi amintesc ca dupa primele dezamagiri din anul 1987 cand la moda erau porumbeii “cehi” sau tot ce se pripasea cu clema si la tot ce plamadisem in 2 ani,mi-au trebuit doar cateva etape scurte pentru a distruge.Un lucru era cert,aveau finite,aveau aripa si ochi dar probabil erau mai saraci cu capul.In aceasta perioada devenisem prieten cu un columbofil care mostenise pasarile de la un cetatean ce urma sa emigreze,dar locuia la bloc.Mi le-a oferit dar le-am refuzat pentru ca nu imi plac lucrurile amestecate si am socotit ca este simplu sa imi fac eu.Am gresit mult,pentru ca aceste pasari au fost mutate de doua ori in timpul unui sazon de zbor,intai la bloc intr-o voliera amenajata sub balcon (desfintata in 48 ore la dispozitia org.locale) apoi intr-o improvizatie amenajata in incinta fabricii Solventul.S-a respectat doar in tocmai amenajarea interioara originala.Si pasarile aveau o singura sansa,sa se piarda sau sa se intoarca la noul loc.Sau intors,dar alte sicanii si pasarile au ajuns in Tr Severin,vandute la prêt de nimic,dar in niste conditii.Insa atunci cand acest prieten a solicitat cativa pui nu a fost primit nici macar in curte.

O mentiune,acest om isi dimensionase voliera pentru maxim 30 porumbei,din care dor trei perechi constituiau matca de la care retinea anual (atentie) 7-12 pui si era adeptul zborurilor usoare in anul nasterii.De asemenea nota in cel mai mic detaliu,toate constatarile legate de propria voliera,pentru mine devenind clar ca omul stia de ce inelase un anume porumbel.

Nu mi-e rusine sa spun ca in 1988 din zecile de pui colectati,dupa zborul de tineret am ramas cu fix 5 porumbei.Asta nu inseamna ca acum imi permit sa spun incepatorilor sa piarda un vagon pana ajung la rezultate (asa cum fac altii).

Am achizitionat de la acest prieten un singur porumbel,care intr-o combinative a produs un nepot 099679-91,care timp de 7 ani a zburat dupa regula non-stop si a clasat 13267 km (1994-1999),perioada 1992-1993 fiind necronome-trat.Acesta era barometrul volierei mele (deregula sosea primul).Imi amintesc ca au mai fost prin judet cateva pasari (un argintiu,2 cuci,cativa albastrii) care au facut istorie.Ce urmasi au dat e treaba fiecaruia,dar eu de la cele 3 fice pe care le mai am recunosc ca nici un urmas nu s-a apropiat de performanta lui.Poate la altii,carora le-am oferit cu generozitate,dar care daca obtin vreodata rezultate,toti sunt nemti,belgieni sau olandezi.Asa-i romanul…….insa daca mai cer cateodata,de ceva vreme m-am desteptat,am inventor.

Si pentru ca eram la locul potrivit,din nestiinta,poate si eu am ajutat pasarile sa se piarda,hranindu-i discretional cu mazare,fl soarelui si canepa,echi-valent cu crima din dragoste.In schimb cei care primeau asemenea produse contra unor puisori stiau sa dozeze.Dezlegand ulterior cateva mistere,am reusit incepand cu anul 1992 sa sparg bariera Kolin (600 km) si chiar Teplice (764 km) dar  cronometram prin porumbei la un prieten (si nu vreau sa comentez rautatile si indoielile cand o luam inainte).Pasarea ori nu intra ori nu ajungea acasa………Asa ca in 1994 am achizitionat ceasul constatator pe care il am si azi,dar am povestit la inceput despre “dragostea parinteasca” de care am avut parte in primul an de cronometrare (anulat anul competitional).

In acele timpuri,era mare lupta la varf intre cativa crescatori,din care imi permit sa citez:Andruseac,Dejica,Zetik,Ianosi si altii,dar port respect pentru ce au facut la acele timpuri,insa cand aud ce se discuta acum,ma ingrozesc.Erau la moda porumbeii rosii si cuci de origine Andruseac,albastrii Dejica…..care au facut istorie atunci,motiv pentru care suntem obligati sa pastram in memorie macar rezultatele unui multiplu campion National si maestru emerit al sportului columbofil,sau al unora disparuti dintre noi.In acest timp cativa care au luat po-rumbei din cateva voliere,se pare ca au facut doar un pas de vrabie.Daca oamenii socoteau ca au pasari,de-acum intervenea acest “ce le dai?”.Si daca acesta spunea,o lingurita de……omul dadea o lingura mare sa fie sigur……ori pentru a obtine un pui a fost pus sa inghita un ou de broasca testoasa,timp in care altii au scotocit chiar prin turnurile bisericilor de prin judet,in cautarea unor briliante pri-pasite.

Acesti infatuati,au uitat ca nu e suficient sa ai porumbei din crescatoria unui campion,insa unora chiar daca nu au avut rezultate,le-au umplut buzunarul de bani doar pentru ca erau rosii si aveau origine buna.Dar si azi constat ca trebuie sa fi facut pentru a sti sa vinzi,chiar doar ambalajul unui presupus produs (probabil aceste genii columbofile se vor remarca in posteritate).

Eu am procedat altfel,tot ce am adus (si nu multi) am inmultit dupa stiinta mea de-atunci,iar daca nu am facut un pas am renuntat fara a reprosa nimanui nimic.Dar sunt foarte indignat de atitudinea vehementa a unora care la timpul acela erau prescolari,dar pe baza unor povesti ale unora care la timpul acela batatoreau curtea acelui crescator ani in sir,azi isi permit o prezentare in cele mai ordinare ipostaze si bineinteles cel mai frumos atribut pentru un campion-“hot”.Avem onoare de golan sau suntem golani?

De multe ori se cauta demonstratii prin care se ignora stapanul volierei si materialul ei,cautand prea mult origini care sa ne trimita probabil,la porumbelul de stanca sau chiar in geneza.Nu cred ca toti cei care au masini stiu sa le si conduca sau sa le intretina,insa unii recunosc altii nu,dar mie imi place sa fac afirmatii doar despre lucruri stapanite prin probe,nu doar pentru a ma baga in seama.Am facut aceasta precizare deoare ce in perioada anilor 1988 un mare crescator timisean,a oferit unui actual columbofil,pui la alegere din acelasi cuib.La stapan s-au remarcat,iar cumparatorul nu a facut lucruri mari.Cam asta am patit si ieu cu un bun prieten prin anii 2000-2002 si de aici se pot naste orice discutie,pentru ca modul de ingrijire difera.Sunt lucruri care,chiar daca le spuni nu sunt intelese pentru ca sunt foarte simple (365 zile de atentie-nu doar in sezonul de zbor).

Nu doresc sa fac loby unor crescatori dar vreau sa pastram proportiile atunci cand ne dam cu parerea.Asfel doresc sa povestesc o realitate petrecuta tot in anii 1987-1988 cand un crescator a mers sa achizitioneze cativa pui si initial a fost refuzat,dar dupa insistente i s-au oferit cativa pui neinelati (probabil aveau alta destinatie).Acestia au constituit o matca,din care nu stiu cati pui au rezultat si nici metoda de lucru folosita insa cu ocazia zborurilor de tineret (care atunci erau respectate si frumos organizate) am constatat ca acesta venea cu un cos modest cu 15-20 pui,intimp ce noi caram lazi cu nemiluita. La final numarul era cam acelasi,iar unii terminam ingenunchiati sau mai devreme.Vremuri………………Cateva “periute” s-au lipit de el sa obtina acel mare secret “ce le dai?” dar nu au materializat nimic.Din cate stiu la acele timpuri,a fost printre primii care cu porumbei de un an a participat la etape de peste 700 km cu bune rezultate.Atunci era o revolutie,acum s-a generalizat,iar eu recunosc,am ramas cu mentalitatea veche de-a crede mai mult in pasarile “batrane” de 2-5 ani.

A sosit timpul ca dupa 1989 acest crescator sa plece din tara si a vandut parte din acesti porumbei cu sume frumusele atunci (leu/km clasat).Cumparato-rul s-a asteptat sa repete isprava,dar n-a fost…….asa ca au fost vanduti rapid pe o suma buna de marci.Ce-a facut si acesta stie doar el,dar in final stiu ca doua porumbite din aceasta matca,au fost date pe un sac de grau.In ambele relatari care sa fie adevarul?Iar azi nimeni nu mai pomeneste de acea “linie”.

Eu inteleg insa,ca orice intrebare suplimentara pusa unui crescator pentru gasirea unor solutii miraculoase,este de prisos.Meseria se fura dar se si invata,iar acum sunt convins ca in toate trebuie sa fi cat mai natural si original,sa nu tratezi boli care nu exista (doar pentru ca toti fac),ca din campioni nu se nasc doar campioni si ca in toate  volierele exista porumbei buni,mediocrii dar si multi prosti (in proportii diferite),intretinere si hranire dupa propria reteta si multe altele.

Daca in 1994 facusem un pas,1995 a fost un an inceput prost pentru ca dupa etapa 3 (Gyor-350 km) desfasurata pe timp de ploaie si grindina am fost nevoit sa ma retrag.Concursul a durat 3 zile si nu s-a complectat numarul de pasari.Un lucru pe care mi-l amintesc in tot acest scandal e ca cei doi delegati siamezi,s-au intors si cu cativa puisori primiti cadou de la crescatorul maghiar (probabil drept recunostinta pentru ca au parcat masina in curte).Si pentru a nu risca sa moara puii,au preferat sa arunce porumbeii in ploaie si ceata.

Pe langa alte pasari,detineam 8 cuci de 2 ani,izbitor de frumosi,din care nici pana in zi de azi nu a mai sosit nici unul.In rest s-au mai adunat dar erau ravasiti pentru a continua.Cred ca a fost o decizie inteleapta atunci.Multi nu sunt sensibili la asemenea  maruntisuri si se pierd mereu in hatisurile vietii.Anul 1996 mi-a rasplatit decizia de retragere dar fac o gafa de proportii,cand la ultimul concurs Teplice (764 km) insotesc un coleg pentru desigilare la Fil Arad,las ceasul la acelasi binefacator columbofil (vezi Atena 2004,sfatul pentru efectuarea stopului intermediar acasa) si in urmatoarele minute se opreste,iar dupa repornire mai functioneaza doua zile.Aceasta mi-a anulat sansa de a participa cu trei pasari la Exp.Nat.Deva la categoria fond pentru ca aveam sosiri foarte bune.

Si atunci am gandit la fel,iar acum lucrurile imi sunt foarte clare,exista cateva personaje sinistre in columbofilie.Facand publice date despre sosiri,in mintea unora incolteste ceva……,insa bucuria traita atunci te face sa spui adevarul celor pe care ii consideri apropiati,cu toate ca am mentionat si alte patanii ulterioare (invatati din prostia mea).

Si in acest timp de asteptare cu ploaie,ceata si de toate,am jurat ca daca pasarile mele de suflet:099679-91,172328-00,071250-02,172340-00…….revin,voi construi o voliera speciala pentru ei.Au sosit si acesta a fost actul de nastere al volierei doi.Aceste pasari si altele au dovedit ca au gamalie,dar au mai avut si altceva care i-au ajutat sa infrunte capriciile vremii.Am mai avut catastrofe mari si in alti ani,chiar si in 2008,dar cati pretuiesc aceste pasari?La mine acestea au fost si sunt stalpii crescatoriei.Si originea desi o stiu,chiar nu ma intereseaza pentru ca sunt nascuti si crescuti la mine.

Dar pasarile au refuzat sa se integreze in noul spatiu oferit (a fost momentul cand am cantarit importanta schimbarii locului,nu doar a cuplului) dar ca sa nu ramana goala in 1996 in urma unei vizite a unui fost crescator din Timis emigrat in Germania,care socotea ca de pe vremuri are niste obligatii morale la mine,s-a oferit sa imi aduca cativa nemti.Reproduc textual ce i-am spus atunci “de ballast nu am nevoie,am destul”,dar s-a simtit jignit.Asa ca in toamna am populat noua voliera cu cele 4 perechi de nemti,la care sincer dupa cum se prezentau se vedea ca sunt adunati cu furca din tot atatea locuri (probabil erau destinati soimilor).De toate culorile si din nou un mascul cuc.Dar cadoul trebuie sa il iau ca atare si sa incerc.Bomboana de pe tort e ca la zborul de tineret organizat in tara a fost trimis un incepator neavizat si cu o lansare “a-la Gyor 1995” in plina ploaie si asta a pus capac.Ce s-a mai adunat,au fost tot din pasarile mele,iar cei 18 pui de nemti,maturizati deja,nici astazi.

De-aici rezerva mea fata de cuci si nemti.Sigur eu am un fel de fix care nu trebuie generalizat,insa si nemti sunt tot crescatori ca si noi,iar eu ori am fost tradus,ori nu am stiut sa-i folosesc…….Si asa am renuntat sa amestec apa cu uleiul.Dar pentru ca facerea de bine se uita repede,am rezerve fata de pasarile aduse din obligatie sau doar pentru comert.

Am primit in schimb si cativa nemti buni din doua locuri diferite,care m-au ajutat sa realizez parte din cat am facut in ultinii ani si nu pot decat sa le port consideratie,acestor adevarati prieteni.

Legat de aceasta problema,a pasarilor straine,chiar anul acesta (2008) in toamna am fost vizitat de un consatean carasean mai tanar,ambitios si foarte patimas pentru acest sport,care printre altele mi-a pus o intrebare socanta “Nea Ghita unde ti-e matca?”I-am raspuns “tot ce vezi cu ochii” decat ca unii nu au zburat niciodata,iar altii si-au ispravit mandatul.Se astepta probabil sa vada “o legiune straina” sau pasari cu aripi ciuntite.Pasari ciuntite nu am de mai multi ani si asta inseamna ceva…….Si aici am o parere personala despre capacitatea de transmitere (daca are ce) in conditii de stress si nesiguranta,ori ma numar printre putinii care nu stiu sa valorific un material necunoscut.

Anul acesta aveam sa constat ceva frumos.In piata un crescator bun de gura si care se pretinde,dupa ce a facut analiza unui porumbel la aripa,ochi si la tot ce stie,a pus banul si a cumparat un hibrid carier –porumbel comun.Precis isi va inviora matca si poate o parte din urmasi vor ajunge si pe la altii.Crescatorii ambulanti sunt amatori de orice si bine le fac acestor amatori de chilipiruri.Si atunci,e dreptul meu la pareri personale despre oameni si viata.

Insa de ce sa invatam dintr-o fabula inteleapta “invata de la toate,de la furnica,stanca,apa…….(sa fi harnic,sa taci sis a iti vezi de drumul tau)”.E mai usor de la greier,sa stai la umbra etapelor si sa analizezi.

Iar dupa aparitia primelor mele articole un baiat original de pe aceleasi plaiuri mioritice,m-a vizitat si a cerut hotarat un mascul cu Bricoux.Am amintit eu undeva asa ceva?Mi-am dat seama ulterior ca a fost trimis iscoada de altii si din respect nu l-am trimis sa vorbeasca personal cu el.Vorba ardeleanului “dupa ce esti sarac,esti si gingas…..”Mai sunt si alti tineri carunti (scazand cei 7 ani) care nu rateaza ocazia sa-mi schiteze un portret.Se remarca aici unul cu initiale de masina performanta (T V) care desi e la distanta de Timisoara e baiat de gasca,cerandu-se mereu in acele super comisii la inelare,de ai senzatia ca si cu privirea iti striveste pasarea.Acestia cred ca daca ai pasari de origine vor reproduce urmasi care vor zgudui globul.Sa le dea D-zeu putere sa iese din suferinta.

Retrospectiv judecand unele lucruri iti faci cruce cand auzi cate mirodenii foloseau oamenii pentru ajutarea pasarilor,de la  bob de cafea,bob de fasole,oua de prepelita si alte minuni,in anul 1997 aparuse pe la noi un fel de moda,folosirea “blitului”.Desi mi s-a oferit eu nu ii cunosc nici prospectul nici nu am fost curios sa-l folosesc.Insa daca atunci o camera video ar fi imortalizat imagini cu preparatorul si galeata lui de 10 litrii,cu oameni in toata firea care stateu cu sticlele in mana sa ia nafura si in apropiere altul cu o seringa de 200 ml din care indopa fiecare porumbel,acum te-ai prapadi de ras.Nu e greu de imaginat cum aratau gusile acestor porumbei inainte de a fi pusi in cos.Cautarea retetei magice e vinovata si aceeasi problema se intampla la furaje si medicamente.

Fel de fel de publicatii ofera interviuri cu anumiti crescatori,a caror discurs seamana cu o reclama la sampon sau perlan “am obtinut rezultate pentru ca am folosit mancare din……si medicamente de la…….procurate de la firma X”.Si daca mai e nevoie si porumbelul de la……..Pai nu ar merge toata lumea la firmele astea?

Eu socotesc ca daca nu esti tu bucatarul volierei tale lasa-te de sport,daca nu sti sa folosesti un stimulent,renunta si daca nu sti cand si cum sa folosesti un medicament mai bine dezbraca pacientul (asa cum fac eu) si ai liniste.

Am mai cunoscut un crescator care zice ca a renuntat la pasari autohtone si a investit pretul unei masini in nemti,iar in anii urmatori sursa apropiata subiectului (managerul volierei) a recunoscut ca la concursurile grele,gen Magdeburg,cei mai buni nemti au fost pasarile de la A V.

Fara sa fac reclama cuiva,dar am acest drept sa imi exprim o parere despre trairile avute dupa citirea unor articole in diferite publicatii sau dupa scurte discutii (unele doar telefonice) referitoare la opiniile catorva crescatori (Andruseac,Butucan,Dostetean,Rau Precup si altii) care prin ceea ce scriu sau spun,sunt foarte modesti fata de ce au realizat de-a lungul anilor.In timp ce unii te trimit prin strainatate dupa de toate,acestia te trimit la munca sau la moara pentru a lua cereale.Mi-e teama ca doar cativa inteleg.

Referitor la anumite etape,fiecare are propria istorie si suntem obligati sa nu o deformam,chiar daca lucrurile evolueaza (si asta e bine).

Am mai citit pe ici pe colo despre sistemul de crestere in vaduvie.Am inteles ca impune anumite reguli si nu oricine il poate practica.Pastrarea naturalului,la mine are suport in motivatia da familie pentru care te intorci acasa.Sigur,tot-deauna trantorii sunt mai odihniti dar cred ca schimbarea de sistem nu e benefic si necesita o educatie din tinerete.

Observ insa ca tot ce misca prefera singuratatea in doi,iar cel care nu cauta pereche are o problema…..Probabil si pasarile gandesc la fel “ma asteapta cineva acasa” sau “sa nu impart nimic cu nimeni”.Desi sunt odihniti fizic (nu stiu daca si mental) cred ca nu toti porumbeii se preteaza.

Asta ma trimite cu gandul la cate necazuri implica unora,practicarea colum-bofiliei sau cate familii se implica efectiv,atata timp cat unii acasa sunt “mielusei”,iar la asociatie “zmei” (poate au schimbat de ceva vreme sistemul…..) doresc ca din acest hoby sa se imbogateasca,insa mereu sunt furati…….Eu ii sfatu-iesc sa nu renunte nici la familie dar nici la munca.

Tendinta de conservare si mai nou comertul,ne determina sa abordam problemele in mod diferit sis a vedem doar greselile altora.

Columbofilia este un sport unde nu todeauna nu cel mai bun invinge.Spun asta nu doar pentru ca este convingerea mea,ci pentru a fi pe plac celor care mai au de navigat pentru a-si construi si cateva amintiri placute.

Atunci poate vom fi intelepti si mai buni,cand vom invata din geselile altora sau cand vom face un “coran columbofil” din sfaturile lui Dusardyn si “poruncile” lui Ad.Schaerlaeckens (vezi sit-ul Rezultate columbofile 2008).

Se pare totusi ca uneori,intelepciunea ne lipseste.

                VA SALUT.

                                                                                       20.01.2009