PARVENIŢI ÎN COLUMBOFILIE

Ca toate domeniile de activitate, nici columbofilia nu este ocolită de oameni, care de multe ori te întrebi sau crezi că de fapt adevăratul lor scop este altul.

Poate că sunt eu de moda veche, dar prin columbofilie înţeleg pasiune, sport, recreere.Şi dacă Revoluţia a dat ceva bun, a dat tuturor posibilitatea să-şi dezvăluie adevărata identitate.

Pe alocuri columbofilia poate fi comparată chiar cu un joc de noroc la care nu contează doar banul, ci şi ştiinţa jocului şi norocul.

Nu vă aşteptaţi să dau nume, dar cu siguranţă că unii se vor regăsi, pentru că aceştia au făcut artă din a ţine discursuri serbede pentru a-şi atinge un scop, au găsit şi suficienţi confraţi, traducând cu abilitate şi câţiva oameni, pe care până ieri îi vedeai stăpâni pe ei.

Perioada de domnie, 2000-2004 în Filiala Timiş (aici se marchează începutul grosolăniilor), este relevantă, pentru a înţelege momentul în care omul în urma unei metamorfoze îşi arată faţa adevărată.

Parvenitul în columbofilie are de multe ori comportamentul unui boxer de mâna a doua care în afara ringului ameninţă de mama focului, dar în ring este bătut măr. Aşa se întâmplă şi aici, de-alungul anilor învăţăm dacă vrem, din greşeli, apoi şlefuim ce avem, daca ne pricepem, sau dăm fuga în bătătura celor care au învins mereu sau mai departe, fără să analizăm conjunctura în care concurăm. Eu mă călăuzesc după principiul ’’decât cu bunul altuia, mai bine cu răul meu’’. Sunt mai conservator.

Şi dacă tot luăm ceva, aducem şi hârtii tari, care, puse sub cap, pe post de pernă probabil te fac să visezi frumos.

Şi uite-aşa, parvenitul în extrasezon nu tace, ci se laudă cu noile achiziţii, mai pomeneşte neîntrebat unele date şi te face să gândeşti dacă mai are rost să concurezi (bineînţeles să şi realizezi ceva).

Anul viitor, omul are marfă de vândut pentru că atunci când vor să achiziţioneze ceva, mulţi actuali sau viitori columbofili obişnuiesc să întrebe’’Din ce este?’’ în loc de ’’Ce a făcut ?’’

Dacă eşti plin de tine, începi să sfidezi lumea şi să ţi se vânture prin cap tot felul de gânduri negre, cum că ai fi năpăstuit în vreun fel. Nu, frate, ai cumpărat tinichea în loc de aur (nu tot ce străluceşte este metal preţios).

Parvenitul mereu se dă furat sau nedreptăţit, adoptă de multe ori tactica hoţului de portofele din locuri publice, când hoţul strigă ’’Prindeţi hoţul’’, iar el operează la buzunarul vecinului.

Dar dacă totuşi cineva vrea să bată palma cu parvenitul, îmi permit câteva recomandări , aparent bizare:

• nu cere prea multe informaţii stăpânului, pentru că îţi va umple capul (informează-te de rezultate, nu de origine);
• ia în seamă conjunctura în care s-au obţinut rezultatele (nu este acelaşi lucru 10-13 etape cu 18-22) şi raportează totul la filială, nu la nivel naţional, tocmai pentru că la unele categorii nu ai posibilitatea să decartezi punctele în plus din motivul menţionat (nerealizarea etapelor);
• starea generală a volierei să fie de sărbătoare, fără exemplare abătute sau tincturate prin unele părţi ale corpului;
• în privinţa preţului, nu uita că şi la plombe se cere mult;
• analizează porumbeii în starea lor naturală şi priveşte mai bine în ochii crescătorului decât în ai porumbeilor (în orice crescătorie cu rezultate este şi material bun şi submediocru). Poate vei citi mai multe;
• evită-i pe ce care îşi bârfesc colegii şi se dau mereu furaţi de alţii sau care folosesc mereu sintagma ’’a zburat’’, fără dovadă în clasamente;

· poate vei fi lămurit că până la rezultate trebuie să pierzi un vagon de porumbei.

Dacă nu eşti atent la aceste câteva probleme, parvenitul are răspunsuri sau recomandări la toate. Unii parcă au cotă din reclame, începând cu pedigree-ul…, continuă cu recomandări medicale, cum că imediat ce se nasc, puii trebuie trataţi. Chiar se nasc pui bolnavi din părinţi sănătoşi? Mai rar, dar este posibil. Mai departe asigură vaccinuri şi hrană numai din import.

Toate adunate îţi lasă de înţeles că acesta poate fi doar sportul ’’baştanilor’’, dar cred că majoritatea columbofililor sunt oameni de rând. Iată că mai vine câte unul de la ’’categoria desculţ’’ şi ia caimacul.

Utilizarea de produse importate îi creează parvenitului iluzia că este mereu fraudat, dar cine îl pune să se laude cu ce are şi de unde?

Eu unul nu am auzit ca în România fabricantul să pună în loc de vaccin, altceva decât vaccin şi nu văd de ce furajele produse aici sunt inferioare. Fals, pentru că pământul României este crema Europei. Totul este să ne aprovizionăm imediat după recoltare, chiar direct din câmp şi să conservăm furajele corespunzător.

Trebuie să ne aprovizionăm din timp cu toate cele necesare pentru întregul sezon (evitaţi aprovizionarea cu plasa pentru că este prima sursă a problemelor de sănătate). Pentru a vă convinge de ceea ce vreau să vă spun, puneţi o grămadă de cereale acolo unde bântuie pisicile, câinii sau păsările şi vedeţi ce se întâmplă după un timp. Cam asta cumpărăm noi din piaţă cu plasa. De aceea este preferată hrana gata preparată şi ambalată. Nici nu trebuie să gândeşti, dar atenţie că şi merele din import sunt frumoase pe tarabă. Acesta este singura mea dilemă, în legătură cu care s-au scris câteva lucruri. Oricum, nu uitaţi orzul în toate sezoanele, inclusiv în perioada de creştere a puilor. De ce? Pentru că, dacă se urmăreşte dezvoltarea musculaturii, trebuie să fie dezvoltat şi sistemul osos. În scopul acesta este necesar calciul. Orzul este prima sursă, pentru că o hrănire abundentă şi necontrolată duce la obezitate.

Cu riscul de a-mi pune lumea în cap, susţin cele menţionate şi iată de ce. A trebuit să vină Schaerlaekens cu un articol în nr. 1 al revistei UFCR Columbofilia Română (felicitări UFCR pentru reeditare după 17 ani) să spună că sănătatea nu se ţine cu medicamente, care este rostul apei de ploaie, că în apa de baie se pot pune substanţe banale şi ieftine cu efecte extraordinare, că porumbeii trebuie ţinuţi cât mai mult în libertate, că furajarea nu este substanţial diferită pe sezoane… Uşor cu medicamentele şi nu uitaţi că doi bucătari nu prepară la fel.

Bine că mi-a luat-o înainte, altfel riscam să fiu bătut cu pietre. Eu mai fac una: practic cu întregul efectiv zboruri de iarnă în zona premontană, cu pierderi nesemnificative (aluzie la faptul că sportivii de performanţă nu se antrenează şi nu mănâncă bine doar înainte de meci, ci folosesc iarna pentru fortificare). Dar aceasta necesită furajare corespunzătoare.

Mai este un mare crescător care recomandă ’’cârje’’ la puii obţinuţi din porumbei bătrâni (probleme de vitalitate). Noi vrem să zburăm cu ei şi de aici vine dezamăgirea. Din aceştia se cam importă la noi, iar în plus probabil sau nu ştim să-i folosim sau nu prea avem răbdare. Sau vorba lui Arghezzi pe un platou de filmare: dacă aţi adus aparatură germană, de ce nu aţi adus şi nemţi să lucreze cu ea?

Ce simplă ar fi columbofilia dacă porumbeii ar fi maşini sau aparatură casnică. Chiar nimeni nu creează o linie ’’ Van de Vine’’? Chiar se doarme în ţara asta?

Eu le propun tuturor să iubească porumbeii şi să nu îşi facă multe iluzii după primele achiziţii de marcă pentru a evita dezamăgirile. Nimeni nu fuge de podium, dar veţi înţelege prin câteva exemple ce înseamnă conjunctura. Nu sunt noutăţi, sunt rezultate atestate de cataloage.

Şi cum la noi Campionul Absolut este cel de la categoria fond, (voi exemplifica la nivelul Filialei Timiş), ce înseamnă de fapt şi conjunctura:

· în 1998, campionul a fost cu 43,4 puncte;

· în 1999, campionul a fost cu 26,76 puncte (Atât în 1998 şi 1999, rezultatele au fost determinate şi de catastrofele cauzate de timpul nefavorabil în care s-au desfăşurat etapele de fond. Aceste păsări cred că nu trebuia să aibă doar putere, dar şi minte. Apreciază toţi aceste păsări de catastrofă chiar dacă nu au clasat la vârf? Eu da. După părerea mea, aici găsim adevărata sursă);

· în 2001, campionul a fost cu 21,10 puncte, rezultat obţinut şi în conjunctura anulării unui grup de crescători din Filiala Timiş şi a unei filiale participante pentru neefectuarea stopului intermediar în condiţiile impuse de RNS. Deştept trebuie să fii fost cine l-a conceput obligatoriu (o perioadă, chiar dacă nu aveai pasăre sosită) când el trebuia să fie pur facultativ (de protecţie). Dar de ce să nu cheltuie şi să se plimbe oamenii în miez de noapte (unii de la distanţe considerabile)? Văd că acum s-a revenit. Ce vină puteau să aibă păsările anulate pentru un asemenea motiv?

Voi relata însă într-un articol în detaliu cum acest crescător şi-a permis prin tot felul de mijloace să-mi facă o imagine de prost gust, atâta timp cât el s-a căţărat ca o liană de-alungul timpului, iar odată ajuns campion, a început să-şi trateze semenii aidoma unui lemurian care crede în mintea lui că dacă a cucerit un copac, toată pădurea este a lui. Alături de alţii cărora le voi dezvălui identitatea, acţionează şi acum, chiar dacă sunt penibili. Dar constat tăcere şi îngăduială pentru acest deranj.

În 2005, un crescător de top din Filiala Timiş (Marincuş15,33 puncte), a fost doar pe locul 7. Judecând după punctaj, care este adevăratul campion? De ce nu avem în vedere şi elementele conjuncturale sau de ce unii, ajunşi în vârf, se cred Gulliver în ţara piticilor? Voi detalia cum un anumit grup, de-alungul timpului, prin anumite făcături, au pus umărul, iar atunci când au aflat că am culoar favorabil la nivel naţional pentru locul 1 la categoria general palmares, au încercat să mă discrediteze total (vezi articolul ’’Ultima etapă’’), deşi porumbelul în cauză era de excepţie. şi ca să nu mai fiu modest, câte păsări sunt în ţară cu palmares la toate categoriile (viteză, fond, demifond, general, As)?

Deşi toate rezultatele sunt atestate de cataloage, de ce să nu fim ridicoli? Iată o mostră. Un cetăţean care spune că este din Cluj (dar cred că este de pe aici), mă întreba pe mail pe un ton zeflemist cum am reuşit să obţin gut din părinţi albaştrii pentru că dl.Anker nu a reuşit şi ar fi curios de metodă pentru a obţine diverse culori. Sunt sigur că acest domn citeşte şi îi dau acest răspuns: străbunicul a fost gut sau poate mama să fii păcătuit la câmp…oricum, sunt fericit că această ’’mutaţie genetică’’ s-a petrecut în voliera mea. Cred însă că acest cetăţean, din cauza culorii nu a putut citi rezultatele. Să fie adeptul teoriei lui Haegel, care în filosofia lui vedea pădurea, dar nu vedea copacii?

Menţionez că îi preţuiesc pe toţi cei care au simţuri elementare şi i-am lăsat intenţionat în pace pe toţi cei care în mod grosolan s-au abătut de la aceste norme. Tăcerea este un răspuns. Chiar şi pentru un parvenit. În viziunea acestor parveniţi, important este acest veşnic ’’nu se poate’’. Ba se poate, pentru că mă străduiesc să am porumbei sănătoşi şi să îi pregătesc corespunzător începând din iarnă (când alţii îi ignoră), nu doar în sezon. Şi atunci se întâmplă ca în unele etape terenul să se încline mai mult spre mine, dar ştiu să şi pierd. Şi în această situaţie sunt tot eu.

De-alungul timpului am întîmpinat multe, despre care voi scrie în curând. Pentru a le evita, anul acesta am solicitat Comisiei Sportive protecţie în sensul necooperării cu câţiva membrii columbofili implicaţi în aceste acte nesăbuite (pe bază de probe clare). Lista nu avea caracter secret, deşi am solicitat discreţie pentru că nu poţi lucra la masă cu un om care te bălăcăreşte, înjură sau este pus pe alte scamatorii (pe care la timpul lor le-am considerat greşeli omeneşti, dar prea multe şi de tot felul), despre care la fel voi relata.

Odată cu începutul campionatului din 2007, datele problemelor nu s-au schimbat cu mult, sosirile au fost destul de bune. Scandal cât casa , grupul de răzvrătiţi nu a putut interveni în nici un fel, decât cu borboroseli după apariţia primelor clasamente şi atunci au cerut prin copiii lor de suflet, ancheta la domiciliu (asistenţă la sosiri) începând cu etapele de fond. De ce numai la fond? Eu sunt crescător de ’’general’’. Au cerut delegaţie. Am primit. Numai că au venit ca la pomană, cu mâinile în buzunar, neinstruiţi şi nedotaţi cu cele necesare întocmirii notei de constatare pentru tema de control, notă, care în opinia mea necesita obligatoriu prelucrarea odată cu desigilarea ceasurilor pentru informarea corectă şi imediată a columbofililor asupra celor constatate. Deşi nu au fost trimişi băieţi cărora li se rupe pixul în mână (au fost câţiva cu şcoală, ce păcat), mi-au spus că nota de constatare nu este obligatorie. La insistenţa mea, au întocmit un fel de hârtie ce o poţi folosi în altă parte…Prelucrarea ei? Nici vorbă.

Eu ştiu că vorba zboară, aşa că m-am luptat cu hârtii în perioada 2000-2005 cu reprezentanţii comitetului ’’escu’’, altfel eram făcut salată în câteva situaţii. Am încurcat mereu socotelile unora. Voi scrie şi despre asta şi veţi concluziona că’’pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti’’. Dacă nu scriam şi nu le făceam publice la timpul respectiv, i se dădea crezare acestui demagog notoriu. Până la urmă, oamenii s-au convins, iar persoana respectivă a părăsit corabia, după ce în acest mandat s-au săvârşit cele mai mari fraude financiare. Dar unii preferă să tacă atunci când li se oferă cu generozitate o farfurie de supă sau … o bere. Cam pentru atât aruncăm pisica în grădina vecinului.

Au fost trimişi în faţă pentru constatare chiar şi oameni care acum au început columbofilia. Asta înseamnă că probabil au luat păsări pe garanţie de la cei care nu pot fi învinşi de nimeni. Aşa am constatat că de fapt cercul este mult mai mare şi sincer, la unii nici nu mă aşteptam. Oameni în toată firea, împinşi de la spate, au dat navală. Unii care se cred mai cu bun simţ încearcă scuze. Nu folosesc, pentru că sunt maturi şi înainte de a face ceva, trebuie să judeci.

Ce s-a întâmplat în etapele monitorizate, se poate asemăna cu gospodarul care se uită în grădina vecinului cum cresc bucatele pentru că la el nu are ce vedea (a folosit sămânţă rea). La apariţia clasamentelor, am constatat că aceşti băieţi au făcut o alegere bună. Ştiu că au fost presiuni, dar comisia sportivă (pe care nu o acuz de rea intenţie) s-a gândit oare că o etapă nu seamănă cu alta?

Care ar fi fost concluzia imediată în cazurile în care sosirile erau de exemplu ca la cei care m-au asistat? Eu o ştiu…. Atunci s-ar fi prelucrat public, la cald, după cum era normal?

Unii încearcă să o dreagă, dar ştiu că lupul nu-şi schimbă năravul şi din miliţian nu faci popă dar nu este cazul să se disculpe. Sunt trei cobre cu ochelari şi mai câţiva care se cred mari valori şi orchestrează totul.

După aceste anchete, mulţi poate vor ajunge cu picioarele pe pământ. Comparaţiile nu ajută. Poate au material bun în propria volieră, dar nu observă ca şi în proverbul ’’câinele moare de drum lung şi prostul de grija altuia’’.

Degeaba colindaţi de-alungul ţării şi chiar în afară, pe la porţi înalte, dacă nu munciţi. Veţi avea heterogenie în toate…

Mulţi cunosc însă că cel mai recomandat loc pentru cel căruia nu îi place munca, este cel de îndrumare şi CONTROL. Şi ferească Dumnezeu să prindă de-un fir de aţă (chiar inventat). Nu au reuşit şi nu au cum, dar vor continua probabil să se facă de râs. Asta este democraţia sălbatică, fraţii se omoară, prietenii se felicită cu parul iar columbofili în nota generală a societăţii. Păcat şi ruşine. Îţi trebuie mult curaj şi tupeu să ponegreşti un om care în fapt, nu ţi-a făcut nici un rău, ba mai mult, te-a ajutat sau protejat în anumite momente. Şi totuşi unii dintre ei m-au felicitat, însă nu confund zâmbetul cu rânjetul. Sper că această armată de răufăcători care recrutează mereu şi îşi oferă serviciile pentru a putea opera în orice ocazie să înţeleagă că deşi concurăm cu arme neconvenţionale (porumbei, furaje…), ierarhiile nu sunt prestabilite.

Dar parvenitul îşi face reclamă, pozează în om de ordine, vrea şi funcţie, chiar dacă această pălărie îi astupă ochii, vrea să conducă. Experienţa comunistă este suficientă pentru a traduce zicala ’’dă-i prostului puterea ’’. Mai sunt şi alte exemple în istorie când oameni mici de statură au făcut rele mari.

Şi dacă tot nu avut cum să constate vreo neregulă la o etapă, mi-au strecurat în comisia de inelare (la insistenţe, cred), pe unul dintre cei răzvrătiţi (un băiat care bea mereu din paharul campionului) care se străduia de zor să inventeze numere altfel decât cele dictate, încât a reuşit să îmi mâzgălească fişa ( am pretenţii pentru că omologatorul poate interpreta). La desigilare, a fost altul, fost coleg de club cu mine, care a dovedit că şi el este botezat mai demult în această baltă cu mocirlă. În prezenţa mea a citit o clemă 6680 (în realitate 0683). Apoi nu s-a găsit pe fişă. A aruncat-o pe masă între celelalte. Am găsit-o, era 0683, cum era scrisă pe fişă. Motivaţia a fost că a citit-o invers. Cititorii văd dacă este vreo legătură sau se poate citi şi astfel. Dacă nu eram prezent sau insistent (cum nu am fost anul trecut), se anula şi altă muzică, alte discuţii… Dar asta nu s-a întâmplat la orice porumbel, ci tocmai la 243913-03 F (veţi vedea rezultatele: fond, palmares general, palmares demifond). Poate că această întâmplare pare nesemnificativă pentru cei din jur, dar la mine se adună.

Nu ştii niciodată exact cu cine pleci la drum sau ce încolţeşte în mintea omului pe parcurs. Dar, în orice grupare de oameni există un Iuda, care vinde şi cumpără. Te trezeşti trădat, umilit, expus de oameni care încep să se creadă centrul universului. Ştiu că răul atrage, circul fascinează şi impostorii jubilează (chiar dacă nu le iese). Până când? Voi veni şi aici cu argumente clare prin care se va lămuri cine a otrăvit atmosfera columbofilă în Filiala Timiş.

Parvenitul mai are un stil de a te adormi. Vorbeşte cu abilitate de linia de Straubing, linia de Magdenburg, linia de Nűrnberg… linie de linie. Vorbeşte la modul a zburat, nu despre norme. A zburat, dar nu a clasat. Asta-i ca în tinereţea mea, când mulţi dintre cei cu care au susţinut examen de admitere nu au căzut…ci au reuşit…fără loc. Săracii. Acum este simplu, nu mai dai examen, te înscrii doar pe tabel ..şi tata plăteşte. Parte dintre aceştia probabil vor fi viitorii controlori sau observatori ai fenomenelor…

Dacă s-ar trezi morţii din groapă, făcuţi în unele împrejurări din mari campioni, mari hoţi şi ar vedea pe mâna cui au ajuns unele păsări şi cum sunt întreţinute, ar intra înapoi în groapă. Dar oamenii au pretenţii că au linia…şi nu se poate…Nu le este frică unora că într-o zi se va crăpa pământul sub ei ?…

Sunt omul care ţine mult la noţiunea de prietenie şi cuvântul dat echivalează cu act notarial, iar ceea ce am scris şi voi scrie este pentru cei care vor să audă, să ştie şi să înţeleagă că şi columbofilia este pe cale să se transforme în altceva. Mulţi se hrănesc din acest fenomen.

Am vorbit în general pentru că îmi place categoria, dar nu trebuie să uităm că în viaţă totul este vremelnic şi că ’’ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face’’.

Primul contact cu oameni netrebnici l-am avut în 1968, cu ocazia satisfacerii stagiului militar în Drăgăşani, în ’’Valea Plângerii’’, unde am avut parte de un caporal (Estan), satan pe tălpi, mic şi rău care nu prea ştia să scrie, dar ştia să ţipe tare şi să înjure lung. Ne punea să mergem târâş pe criblură în noiembrie în Olt, să stăm o oră pe linia de ochire iarna la -26 º C… Mulţi poate suferă şi astăzi din cauza acestui nemernic, dar în democraţia de atunci nu puteai comenta. Nu ştiu ce făcea dacă gestiona şi banii unui grup de oameni. Când s-a lăsat la vatră, a plecat pe uşa din dos. Se văzuse băiatul şef o perioadă şi a folosit această portiţă cum a ştiut. Morala este că astfel de caporali există probabil în toate filialele columbofile iar când se întâmplă să absenteze la anumite etape, mulţi nu înţeleg de ce este linişte în acea zi. De asemenea, mulţi poate nu ştiu că ’’atunci când este comanda bună, jumătate din lucru este făcut’’. Atenţie la parveniţi!!!

Cu menţiunea că pe toţi cei care deţin cea mai mică probă de fraudă de orice natură în ceea ce mă priveşte de-a-lungul celor 20 de ani de columbofilie, îi rog să o facă publică, închei parafrazându-l pe Gheorghe: ’’Deşteaptă-te, naţiune columbofilă!!!’’.

Vă salut. Şi pe curând.